Voi începe pe scurt despre FRICĂ. Acest sentiment este profund încastrat în ființa noastră.
Este pus acolo cu scopul de a NE APĂRA de pericole, este un sentiment profund ancestral, care în esență este un sentiment care are scop UTILITAR, în sensul său cel mai pur, primordial adică.
Când mă refer la ”primordial”, mă refer la SENSUL PRIMAR, adica la UTILITATEA LUI, la ROSTUL LUI, in sensul POZITIV. pentru ca nimic din ce este UTILITAR nu este RĂU in sine, ci este PERVERTIT de oameni si murdărit, terfelit și transformat din ceva bun în ceva rău.
De exemplu SEXUALITATEA, din ceva FUNCȚIONAL, cu scop bine definit, ajuns să devina ceva MURDAR, PERVERTIT. Dar despre asta cu alta ocazie.
Asadar, FRICA si pruncul său, TEAMA sunt două sentimente care sunt sădite in ființa noastra cu scop CONSTRUCTIV, pentru a ne APĂRA de/ în situații neprevăzute / neplăcute, cu scop mai mult PREVENTIV, pentru că PREVENIREA este cel mai important aspect, pe care mulți îl neglijează, lăsând multe probleme aflate în stadiu incipient să evolueze ca apoi , când deja e PREA TÂRZIIU, să facă ceva, să TRATEZE, in loc SĂ PREVINĂ.
Astfel, astăzi, sentimentul cel mai curat, mai nobil si mai puternic, motorul ființei noastre, care este DRAGOSTEA, este foarte subtil si pervers, subversiv înlocuit sistematic cu FRICA.
În loc să facem lucrurile din DRAGOSTE, cu plăcere, de drag, facem CU FRICA, facem DE TEAMĂ, sau în cel mai bun caz pentru a PRIMI RECOMPENSE.
De exemplu, in FAMILIE, copiii, care în mod normal ar trebuie sa aiba DRAGOSTE pentru părinți, si O AU inițial, până la o anumită vârstă, când FERMITATEA si AUTORITATEA părinților DEVIAZĂ, deraiază în direcții nefirești ajungând prin lipsa TIMPULUI, a afectivității si mai ales lipsa de COMUNICARE să INTERZICĂ copiilor lucruri, fără să le EXPLICE, doar pentru că ”ei știu mai bine”, si apoi pentru ca DRAGOSTEA PĂRINȚILOR se răcește, devine OBLIGAȚIE, înr-o lume în care copiii nu mai sunt O BINECUVÂNTARE, ci o POVARĂ, copiii ,înca de pe la varsta de 3 ani, încep SĂ ASCUNDĂ, SĂ SE ASCUNDĂ, SĂ MINTĂ, si de aici pleacă multe rele si probleme care ar putea fi prevenite, plecând de la comportamente rele, influențe negative din mass-media, de la colegi si ”prieteni”, până la eșecuri, abuzuri emoționale si sexuale si ultima treaptă culminând cu SINUCIDEREA.
toate datorita FRICII, pentru că copiii nu mai văd în părinți UN SPRIJIN, ci UN GARDIAN / POLIȚIST, nu un prieten care să îi ajute, să îi ierte și măcar să caute să îi înțeleagă.
Daca copilul face ceva rău sau greșește, preferă să ascundă DE FRICĂ, decât să primească sprijin, sfat și iertare, pentru că știe că PEDEAPSA îl așsteaptă, urlete, bătăi, nu COMUNICARE si DRAGOSTE DE PĂRINTE SI IERTARE...
tot așa și în societate, exista FRICA de AUTORITATE, care există doar CA SĂ PEDEPSEASCĂ, gen profesor, polițist, șef...
continuarea cand am timp.....
miercuri, 4 mai 2016
sâmbătă, 15 februarie 2014
Valentine's day sau marea nebunie programata si goana dupa flecustete
Inca un Valentine's day a venit si a trecut ca un tavalug peste noi.
La toate posturile din mass-media, inclusiv toata presa vuieste inca dinainte cu zile bune de venirea marii sarbatori planetare care a cuprins frenetic de ceva vreme si tarisoara noastra, printre altele impuse fortat asupra docilelor miorite romanesti care sunt dispuse sa adopte orice sarbatoare care ar aduce un ban in plus unor afaceristi si un plus de distractie sau de bataie de cap altora, pe de alta parte. Despre Haloween, o alta mare sarbatoare de importanta intergalactica voi discuta alta data.
Asadar, ca vreti sau nu vreti, stimabili masculi, dupa ce ca aveati deja pe cap ziua mult mediatizata si ea de 8 martie, in care este absoult obligatoriu si de bun-simt sa cumparati cu tona floricele si flecustete "traditionale", hop ca a mai aparut si Valentine-ul asta, care anticipeaza inca o isterie "autentica", Dragobetele, in care iar trebuie sa va dati de ceasul mortii ca nu cumva sa zica partenerele voastre ca sunteti niste porci si niste nesimtiti.
Dar la acest Valentine's day nu numai masculii sunt cei prinsi cu propriul acord in acest circ impus, ci si reprezentantele sexului celuilalt, care si ele trebuie sa se conformeze, cu mai multa sau mai putina patima in aceasta isterie dezlantuita de stapanii mioarelor.
Un lucru nu inteleg eu (sunt mai greu de cap de,) Anume oare de ce este nevoie de o zi speciala in care sa ne iubim la nebunie si sa ne demonsram cu tot felul de dovezi materiale si de fleacuri ca suntem plini de iubire pana in maduva oaselor? Asta ar insemna ca dupa ce a trecut ziua asta deosebita, in care partenerul i-a daruit izbitei lui o galeate (USL) plina cu trandafiri (PSD) sau alte flori fara conotatii politice, i-a mai trantit si niscai bombonele de ciocolata si ursuleti de plus care imbratiseaza inimioare inscriptionate cu declaratii iubareti. Ceea ce mi s-a parut amuzant este cate de iubitoare sunt aceste inimioare si flecustete. Poti sa le calci in picioare si sa le tai cu drujba, ele tot "I love you!" vor striga pana la desfiintare. De unde rezulta iubirea pana la jertfa ca simbol. Ce romantic. Adica acel mascul feroce care si-a dat pe spate izbita cu floricele si flecustete de i-a muiat picioarele si a convins-o sa i se daruiasca total, cumparand-o cu o cutie de bomboane, dupa un numar neimportant de ore sau zile se trezeste sa ii administreze cateva dosuri de palma, ca sa o puna la respect, sa stie de frica, sa nu si-o ia in cap cumva. Asta pana la 8 Martie, cand ca sa o mai indulceasca, ii mai cumpara un smoc de flori si un martisor ca sa se mai giugiuleasca un pic, dupa care o ia de la capat cu scatoalcele. Acum nu conteaza ce fel de animal este masculul cu pricina, important este ca nu a uitat ca de Valentine's day sa ii ofere izbitei atentiile neaparat obligatorii.
Asadar, cu riscul de a fi catalogat drept un porc si un insensibil, indraznesc sa ma delimitez de toate sarbatorile comuniste sau europene si neo-pagane si de orice fel care imi impun sa ma dau de ceasul mortii ca sa cumpar flecustete pentru ca "asa face toata lumea buna", iar porcul de mine în goana mea rautacioasa de a denigra frumoasa sarbatoare si traditie europeana cutezat-am acest gest de neiertat, împroșcând cu noroi aceste cinstite tradiții puse la mare cinste de mass-media comercială.
Uite ca eu nu vreau sa fiu in turma acestei lumi. Eu vreau sa imi demonstrez iubirea sau aprecierea fata de o persoana care merita aceasta atitudine din partea mea prin alte lucruri, care pot include si flecustete, dar nu la date si ore impuse de tot felul de destepti. Iubirea este ceva care trebuie demonstrat oricand si nu la comanda. Asa ca din punctul meu de vedere, este mai original sa fac un cadou sau sa fac un gest frumos de exemplu in ziua de 19 august de exemplu, pentru ca ar fi mult mai placuta surpriza decat sa devin un robot programat care executa iubire si este programat sa cumere tone de flori de de ciocolati si de inimioare pentru ca asa zice nenea programatoru'.
Asadar mentalitatea asta de turma si de roboti nu are cum sa fie benefica si poate afecta dezvoltarea armonioasa a personalitatii. Vom fi obligati sa devenimi servili, ca e OBLIGATORIU sa dam buchet lu tovarasa invatatoare sau profesoara sau lu mama sau lu iubita sau lu sora. Respectul nu poate fi programat si impus cu forta prin respectarea de frica a unor pseudo-sarbatori.
Daca vreti sarbatori, atunci luati o floare si mergeti la Inviere cu ea la Biserica. Acolo e mai greu de mers si nu e asa de amuzant, presupun, dar va face bine chiar daca nu va dati seama. Acolo nu va obliga mass-media sa mergeti cand sunt sarbatori mari de exemplu Paste si Craciun, dar ca sa cumparati flecustete va indeamna cu mare osardiepe toate canalele posibile.
Asa ca reflectati si voi cum e mai bine, dragoste cu sila sau sentimente autentice si nu programate.
Fie ca vreti sau nu, trebuie sa acceptati eventualele scuuze pentru absenta diacriticilor, dar nu am posibilitatea sa instalez limba romana pe acest calculator.
La toate posturile din mass-media, inclusiv toata presa vuieste inca dinainte cu zile bune de venirea marii sarbatori planetare care a cuprins frenetic de ceva vreme si tarisoara noastra, printre altele impuse fortat asupra docilelor miorite romanesti care sunt dispuse sa adopte orice sarbatoare care ar aduce un ban in plus unor afaceristi si un plus de distractie sau de bataie de cap altora, pe de alta parte. Despre Haloween, o alta mare sarbatoare de importanta intergalactica voi discuta alta data.
Asadar, ca vreti sau nu vreti, stimabili masculi, dupa ce ca aveati deja pe cap ziua mult mediatizata si ea de 8 martie, in care este absoult obligatoriu si de bun-simt sa cumparati cu tona floricele si flecustete "traditionale", hop ca a mai aparut si Valentine-ul asta, care anticipeaza inca o isterie "autentica", Dragobetele, in care iar trebuie sa va dati de ceasul mortii ca nu cumva sa zica partenerele voastre ca sunteti niste porci si niste nesimtiti.
Dar la acest Valentine's day nu numai masculii sunt cei prinsi cu propriul acord in acest circ impus, ci si reprezentantele sexului celuilalt, care si ele trebuie sa se conformeze, cu mai multa sau mai putina patima in aceasta isterie dezlantuita de stapanii mioarelor.
Un lucru nu inteleg eu (sunt mai greu de cap de,) Anume oare de ce este nevoie de o zi speciala in care sa ne iubim la nebunie si sa ne demonsram cu tot felul de dovezi materiale si de fleacuri ca suntem plini de iubire pana in maduva oaselor? Asta ar insemna ca dupa ce a trecut ziua asta deosebita, in care partenerul i-a daruit izbitei lui o galeate (USL) plina cu trandafiri (PSD) sau alte flori fara conotatii politice, i-a mai trantit si niscai bombonele de ciocolata si ursuleti de plus care imbratiseaza inimioare inscriptionate cu declaratii iubareti. Ceea ce mi s-a parut amuzant este cate de iubitoare sunt aceste inimioare si flecustete. Poti sa le calci in picioare si sa le tai cu drujba, ele tot "I love you!" vor striga pana la desfiintare. De unde rezulta iubirea pana la jertfa ca simbol. Ce romantic. Adica acel mascul feroce care si-a dat pe spate izbita cu floricele si flecustete de i-a muiat picioarele si a convins-o sa i se daruiasca total, cumparand-o cu o cutie de bomboane, dupa un numar neimportant de ore sau zile se trezeste sa ii administreze cateva dosuri de palma, ca sa o puna la respect, sa stie de frica, sa nu si-o ia in cap cumva. Asta pana la 8 Martie, cand ca sa o mai indulceasca, ii mai cumpara un smoc de flori si un martisor ca sa se mai giugiuleasca un pic, dupa care o ia de la capat cu scatoalcele. Acum nu conteaza ce fel de animal este masculul cu pricina, important este ca nu a uitat ca de Valentine's day sa ii ofere izbitei atentiile neaparat obligatorii.
Asadar, cu riscul de a fi catalogat drept un porc si un insensibil, indraznesc sa ma delimitez de toate sarbatorile comuniste sau europene si neo-pagane si de orice fel care imi impun sa ma dau de ceasul mortii ca sa cumpar flecustete pentru ca "asa face toata lumea buna", iar porcul de mine în goana mea rautacioasa de a denigra frumoasa sarbatoare si traditie europeana cutezat-am acest gest de neiertat, împroșcând cu noroi aceste cinstite tradiții puse la mare cinste de mass-media comercială.
Uite ca eu nu vreau sa fiu in turma acestei lumi. Eu vreau sa imi demonstrez iubirea sau aprecierea fata de o persoana care merita aceasta atitudine din partea mea prin alte lucruri, care pot include si flecustete, dar nu la date si ore impuse de tot felul de destepti. Iubirea este ceva care trebuie demonstrat oricand si nu la comanda. Asa ca din punctul meu de vedere, este mai original sa fac un cadou sau sa fac un gest frumos de exemplu in ziua de 19 august de exemplu, pentru ca ar fi mult mai placuta surpriza decat sa devin un robot programat care executa iubire si este programat sa cumere tone de flori de de ciocolati si de inimioare pentru ca asa zice nenea programatoru'.
Asadar mentalitatea asta de turma si de roboti nu are cum sa fie benefica si poate afecta dezvoltarea armonioasa a personalitatii. Vom fi obligati sa devenimi servili, ca e OBLIGATORIU sa dam buchet lu tovarasa invatatoare sau profesoara sau lu mama sau lu iubita sau lu sora. Respectul nu poate fi programat si impus cu forta prin respectarea de frica a unor pseudo-sarbatori.
Daca vreti sarbatori, atunci luati o floare si mergeti la Inviere cu ea la Biserica. Acolo e mai greu de mers si nu e asa de amuzant, presupun, dar va face bine chiar daca nu va dati seama. Acolo nu va obliga mass-media sa mergeti cand sunt sarbatori mari de exemplu Paste si Craciun, dar ca sa cumparati flecustete va indeamna cu mare osardiepe toate canalele posibile.
Asa ca reflectati si voi cum e mai bine, dragoste cu sila sau sentimente autentice si nu programate.
Fie ca vreti sau nu, trebuie sa acceptati eventualele scuuze pentru absenta diacriticilor, dar nu am posibilitatea sa instalez limba romana pe acest calculator.
marți, 21 ianuarie 2014
Atacul sălbatic împotriva Bisericii şi a credinţei în general; Natura umană
Sunt mai bine de doi ani de când mă amăgesc că mă voi apuca şi eu de scris ceva pe blog. Atâta timp s-a scurs de când am înfiinţat cest blog şi nu am fost în stare să scriu nimic până acum decât o introducere.
Aşadar, dacă toţi fraierii scriu blog-uri si îşi dau cu părerea, ce mai contează încă unul în plus?
La un moment dat am avut o revelaţie, o iluminare subită, ca o ieşire din umbră a conştiinţei. Eram un simplu profesor de limba engleză la o şcoală din comuna Popeşti, judeţul Vâlcea şi un eveniment nefericit care nu avea nici o relevanţă specială pentru mine a determinat sa mi se deschidă parcă ochii minţii spre o percepţie mai profundă a realităţilor lumii în care trăim viaţa aceasta plină de iluzii şi m-a determinat să mă implic mai mult, să trec la u nivel mai profund al relaţiilor cu ceilalţi. Mi s-a spus atunci sa stau în banca mea, să îmi văd de treaba mea, că nu pot schimba lumea, că sunt prea mic şi nesemnificativ. Este adevărat că nu voi schimba eu lumea, dar fiecare din noi facem parte din această lume şi dacă fiecare din noi schimbăm câte puţin şi facem ceea ce vrem să vedem schimbat în lume în jurul nostru, atunci nu mai suntem mici, dar nu putem schimba lumea decât dacă suntem uniţi.
Aşadar, dacă toţi fraierii scriu blog-uri si îşi dau cu părerea, ce mai contează încă unul în plus?
La un moment dat am avut o revelaţie, o iluminare subită, ca o ieşire din umbră a conştiinţei. Eram un simplu profesor de limba engleză la o şcoală din comuna Popeşti, judeţul Vâlcea şi un eveniment nefericit care nu avea nici o relevanţă specială pentru mine a determinat sa mi se deschidă parcă ochii minţii spre o percepţie mai profundă a realităţilor lumii în care trăim viaţa aceasta plină de iluzii şi m-a determinat să mă implic mai mult, să trec la u nivel mai profund al relaţiilor cu ceilalţi. Mi s-a spus atunci sa stau în banca mea, să îmi văd de treaba mea, că nu pot schimba lumea, că sunt prea mic şi nesemnificativ. Este adevărat că nu voi schimba eu lumea, dar fiecare din noi facem parte din această lume şi dacă fiecare din noi schimbăm câte puţin şi facem ceea ce vrem să vedem schimbat în lume în jurul nostru, atunci nu mai suntem mici, dar nu putem schimba lumea decât dacă suntem uniţi.
Un simplu gest, de a ridica o hartie de jos, pe care nu ai aruncat-o tu, care poate fi interpretat ca stupid şi fără sens, capătă o semnificaţie uriaşă dacă este multiplicat de cât mai mulţi. Soluţia nu stă în a aduna gunoaiele din urma celor iresponsabili sau răuvoitori, ci cel putin de a diminua acest fenomen, în primă fază şi pe cât posibil de a preveni ca acest fenomen să perpetueze şi să se agraveze. Aceast exemplu se poate aplica în orice situatie, nu e vorba numai de problema murdăririi mediului înconjurător, se poate aplica la orice situaţie, dar voi discuta acest subiect cu altă ocazie. Ca urmare a acelei stări de fapt, am promis că voi scrie o carte, fapt care nu s-a concretizat până în prezent. Am strâns o mulţme de idei spontane, dar nu am avut până în clipa de faţă acea stare de chatarsis - o stare de spirit specială - care să îmi permită concretizarea proiectului meu.
Nu am fructificat starea mea de revoltă de la acea dată, acea tulburarea a apelor liniştite ale conştiinţei. Apoi apele s-au liniştit, şi nimic nu a intervenit ca să îmi inducă starea de a scrie ceva coerent.
Se pare că era necesară tulburarea apelor de un eveniment neplăcut, care să mă deranjeze din amorţeala în care zăceam, aşa cum s-a întâmplat atunci, la Popeşti, pe data de 9 martie 2012, zi asupra căreia voi reveni.
Dar în seara aceasta, citind niste comentarii, în urma unui regretabil accident aviatic petrecut ieri, mi-a sarit mustarul si m-am revoltat împotriva atâtor erori petrecute în jurul nostru, dar şi de faptul că se umpluse paharul rădbării în ce priveşte comentariile stereotipe îndreptate la adresa Bisericii (în special ortodoxă) şi a credinţei în general. Citisem destul de multe până acum şi nu a fost suficient ca să determine vreo reacţie din partea mea. Acum însă a venit timpul. Ceea ce urmează este un impuls spontan, needitat şi fără prea mult rafinament artistic. Dar este un început. Daca va vrea Dumnezeu, voi reuşi să concretizez proiectul meu de a scrie o ceva(fie în forma electronică fie tipărită), care să exprime ceea ce simt în legătură cu lumea din care facem parte.
Textul care urmează este reacţia mea la unele afirmaţii copiate după un şablon de care deja mă săturasem, pe două pagini de internet - una de la Yahoo news intitulată "Biserica îl vrea pe Dumnezeu în noua Constituţie", iar cealaltă "Rasa umană în cea mai abjectă formă a sa", ale căror link-uri le-am pus la finalul acestei pagini. Este uimitor, desi nimic nu mă mai surprinde, cât de mulţi români îşi permit cu nonşalanţă să îşi dea cu părerea într-un mod grosolan sau lipsit de bună cuviinţă în legătură cu anumite subiecte sensibile.
Constat cu amărăciune de ceva vreme valul de ură pornită împotriva Bisericii! Şi ignoranţa o întrece. România ca ţară şi popor este construită pe temelia credinţei ortodoxe. Cel mai simplu este să te uiţi pe youtube şi să faci afirmaţii gen "prieten imaginar, moş Crăciun, evul mediu, pupă oase de morţi, se târăsc în mocirlă", etc
Vedeţi doar aspectele negative şi continuaţi să îi muşcaţi de posterior pe cei credincioşi. Şi pe mine mă deranjează profund faptul că există preoţi lacomi şi mândri şi avari şi plini de vicii, dar asta nu mă poate determina să generalizez că toţi sunt la fel sau că Biserica nu este bună pentru că acei preoţi sau ierarhi nu sunt. Dacă există doctori care cer şpagă,- deşi au salariu, fie el mic, au ales să facă asta şi ar trebui să respecte jurământul lui Hipocrat -, atunci eu ar trebui să neg orice instituţie spitalicească pentru că doctorii sunt şpăgari şi casapi, şi să trec cu vederea faptul că unii medici îşi pun viaţa în pericol încercând să o salveze pe a altora, precum cei care s-au prăbuşit cu avionul acela în munţii Apuseni!
Ar trebui dar să reneg şi instituţia învăţământului, pentru că şi împuţiţii de profesori (dintre care am făcut şi eu parte) cer şpagă şi bat copiii şi îi înjură şi vin beţi la şcoală, ar trebui sa generalizez şi aici şi să cer desfiinţarea şcolilor, chiar dacă există profesori care pe salarii mai mici decât ale medicilor se dedică cu trup şi suflet iluminării intelectuale şi morale ale elevilor şi mai mult chiar din banii lor investesc în viitorul tinerilor, în timp ce sunt scuipaţi şi bătuţi şi sunt bătaia de joc a elevilor, aceiaşi elevi pe care vor să îi ajute, pentru că au mâinile legate şi nu pot face nimic ca să îi disciplineze, pentru că elevii au drepturi şi profeosrii nu, pentru că puşcăriaşii trebuie întreţinuţi în condiţii umane în penitenciare, în timp ce copiii din unele zone vin cu drag la şcoli dărăpănate unde ninge pe ei.
Ar trebui poate sa desfiinţăm şi justiţia, şi poliţia şi alte instituţii. Să rămână numai O.N.G.-urile care apără drepturile celor ce vor distrugerea identităţii poporului român.
Să desfiinţăm cât mai repede bisericile popilor ălora împuţiţi care trăiesc ca căpuşile pe spinarea credulilor nu? Ce simplu e să dai din gură fără să fi citit vreo carte, cu facebook-ul in nas non-stop.
Dacă voi consideraţi, chipurile pe bună dreptate că celelalte instituţii, fie ele putrede, îşi au rolul lor în societate, pe când Biserica este o invenţie ca să stăpânească proştii şi să le vândă iluzii, atunci vă înşelaţi. Eu nu am fost credincios din naştere şi nu m-a prostit nimeni. Am citit cărţi, destule legate şi de reâncarnare şi de OZN-uri şi toate porcăriile, şi la urmă adevărul a ieşit la iveală, ca uleiul la suprafaţa apei. Asa a bnevoit Dumnezeu, "prietenul meu imaginar" - cel care omoară copii nevinovaţi în accepţiunea unora - , să mă salveze pe mine din negura neştiinţei şi a ignoranţei şi să aleg cărţile părintelui Cleopa in locul celor legate de Yoga lui Bivolaru.
Cine sunteţi voi ca sa pretindeţi că puteţi cuprinde cu judecata omeneasca judecata divină?
Vă permiteţi să aruncaţi cu prea multă uşurinţă şi atât venin în Biserica Ortodoxă şi nu numai. Ba încă vă ascundeţi în dosu paravanului ştiinţei şi a progresului tehnologic.
Einstein, care a fost un geniu, nu a fost ateu şi a fost de mii de ori mai inteligent şi mai înţelept decât voi. Sunt destui oameni de ştiinţă care cred în Dumnezeu. Dacă sunt mai mulţi atei în ştiinţă asta nu demonstrează că Dumnezeu nu există. Asta nu se poate demonstra, după cum nu se poate demonstra nici că ar exista. Faptul ca există sau nu depinde de fiecare în ce direcţie are orientate antenele percepţiei sale. Cei atei au urmat calea lui Darwin, care i-a indus in rătăcire. Iar un lucru este cert, că Dumezeu nu este măsurabil, ca să poată fi demonstrat. Biserica şi Dumnezeu nu este împotriva ştiinţei, dar văd că aşa-zişii apărători ai ştiinţei sunt împotriva Bisericii şi a lui Dumnezeu. Faceţi afirmaţii cum că oamenii religioşi sunt nişte ignoranţi şi inculţi.
Dar ignoranţii sunteţi voi, care vă limitaţi la lucruri care pot fi măsurate, atinse, pipăite, sensibile. Pentru voi, cei care vă asemănaţi cu animalele, doar că sunteţi mai avansaţi, pentru că aţi evoluat dintr-o maimuţă norocoasă, tot Universul nu este decât rezultatul hazardului, al unui nesfârşit lanţ de accidente.
Omul, în percepţia voastră, se reduce la un maimuţoi căţărat pe un zgârie-nori, precum Godzilla, devenit el însuşi propriul Dumnezeu, dar nefiind (încă) în stare să creeze o bacterie, nici măcar moartă.
Dacă nu credeţi în nici un dumnezeu, aveţi dreptul, dar nu mai împroşcaţi cu noroi pe cei care au o percepţie diferită de a voastră, adică mai bine zis au ochii sufletului deschişi.
Să nu confundăm libertatea religiilor cu libertatea de a distruge omul si de a-l aduce la stadiul de animal raţional.
Libertatea este cea mai de temut armă pe care omul o poate folosi împotriva lui însuşi şi a semenilor şi a lumii înrtregi. Prin această libertate prost înţeleasă, care ia chipul democraţiei contemporane, se distruge lumea aceasta şi fiinţa umană pe toate planurile. Libertatea este ce ne diferenţiază de animale, penru că putem alege între viaţă şi moarte. Dacă voi alegeţi moartea, vă respect libertatea, dar când libertatea voastră pune în pericol libertatea mea şi a copiilor mei, atunci libertatea mea cere să mă apăr de cei care mă atacă. Libertatea mea îmi îngăduie să atac şi eu, dar nu o fac, pentru că libertatea mea este îngrădită de dragostea creştină, care nu îmi dă voie să atac, dar îmi permite să mă apăr. Unii nici să se apere nu vor. Ei şi-au abandonat libertatea şi au ales sa fie robii dragostei, care le
deshide poarta către libertatea spirituală, adevărata libertate, o libertate pe care nu o poate înlănţui nimeni, nici un stăpânitor şi puternic al lumii, care poate pune lanţuri la mâini şi la picioare nu poate pune lanţ inimii şi sufletului. Au încercat comuniştii la Piteşti şi nu au reuşit. Iar acei martiri sunt numiţi cu neruşinare legionari şi nazişti.
Păcat că există atâţia oameni inteligenţi, dar lipsiţi de înţelepciune pe lumea asta.
Am citit undeva răspunsul la întrebarea adresată de fariseii lumii moderne (Dacă Dumnezeu este atotputernic, poate El să creeze ceva atât de greu încât nici chiar El sa nu poată ridica?)
Răspunsul este: Da, poate, (doar nu o sa cadem in capcana fariseilor), iar acel ceva atât de greu est prostia celor ce pun aşa întrebări, aşa de enormă este încât nici chiar El nu poate să o clintească din loc. Dumnezeu se declară neputincios pentru ca să nu distrugă noua Sodomă, care a devenit lumea, de dragul celor puţini.
Johnatan Swift afirma ceva de genul "Omul este cea mai abjectă creatură care a colcăit vreodată pe faţa pământului", atunci şi tu, cel care scrii aici eşti o creatură la fel de abjectă. Acelaşi om, creatură abjectă este şi cea mai sublimă creatură de pe faţa pământului. tot omul este cel care a creea minuni pe faţa pămîntului, opere de artă, capodopere muzicale, tot omuul este cel care a dat dovadă de jertfă în a ajuta un copil sa nu moară de foame
Omul este o creatură cu două feţe, nu în sensul popular, de făţărnicie, este o fiinţă duală, jumătate în pământ şi jumătate în cer. Din păcate mai mulţi sunt sub pământ cu totul şi prea puţin se înalţă. Dar de aceea suntem liberi, sclavii propriei noastre libertăţi. Liberi sunt cei care au dobândit prin călcarea propriei voinţe spre rău să se lepede de pământ şi să trăiască în cer încă pe pământ fiind, acei oameni sunt cei pe care noi îi numim sfinţi. Ei sunt cei cărora le pupăm oasele, aşa cum zic unii. În timp ce oasele acelora vor puţi a hoit, oasele sfinţilor capătă proprietăţi neobişnuite, dovadă a lepădării de cele degradabile şi stricăcioase. Ei sun adevăraţii reprezentanţi ai rasei umane, urmaşi vrednici ai lui Adam, ei sunt de partea lui Abel, nu a lui Cain. Binele şi răul stau sălăşluite în noi şi numai de noi depinde cui dăm frâu liber.
Aşadar îmi permit să refuz a mă încadra în rasa voastră umană, a celor care denigrând Omul, se denigrează fără să îşi dea seama, pe ei înşişi şi cu toată intenţia pe Cel care a creat rasa umană.
Nu am fructificat starea mea de revoltă de la acea dată, acea tulburarea a apelor liniştite ale conştiinţei. Apoi apele s-au liniştit, şi nimic nu a intervenit ca să îmi inducă starea de a scrie ceva coerent.
Se pare că era necesară tulburarea apelor de un eveniment neplăcut, care să mă deranjeze din amorţeala în care zăceam, aşa cum s-a întâmplat atunci, la Popeşti, pe data de 9 martie 2012, zi asupra căreia voi reveni.
Dar în seara aceasta, citind niste comentarii, în urma unui regretabil accident aviatic petrecut ieri, mi-a sarit mustarul si m-am revoltat împotriva atâtor erori petrecute în jurul nostru, dar şi de faptul că se umpluse paharul rădbării în ce priveşte comentariile stereotipe îndreptate la adresa Bisericii (în special ortodoxă) şi a credinţei în general. Citisem destul de multe până acum şi nu a fost suficient ca să determine vreo reacţie din partea mea. Acum însă a venit timpul. Ceea ce urmează este un impuls spontan, needitat şi fără prea mult rafinament artistic. Dar este un început. Daca va vrea Dumnezeu, voi reuşi să concretizez proiectul meu de a scrie o ceva(fie în forma electronică fie tipărită), care să exprime ceea ce simt în legătură cu lumea din care facem parte.
Textul care urmează este reacţia mea la unele afirmaţii copiate după un şablon de care deja mă săturasem, pe două pagini de internet - una de la Yahoo news intitulată "Biserica îl vrea pe Dumnezeu în noua Constituţie", iar cealaltă "Rasa umană în cea mai abjectă formă a sa", ale căror link-uri le-am pus la finalul acestei pagini. Este uimitor, desi nimic nu mă mai surprinde, cât de mulţi români îşi permit cu nonşalanţă să îşi dea cu părerea într-un mod grosolan sau lipsit de bună cuviinţă în legătură cu anumite subiecte sensibile.
Constat cu amărăciune de ceva vreme valul de ură pornită împotriva Bisericii! Şi ignoranţa o întrece. România ca ţară şi popor este construită pe temelia credinţei ortodoxe. Cel mai simplu este să te uiţi pe youtube şi să faci afirmaţii gen "prieten imaginar, moş Crăciun, evul mediu, pupă oase de morţi, se târăsc în mocirlă", etc
Vedeţi doar aspectele negative şi continuaţi să îi muşcaţi de posterior pe cei credincioşi. Şi pe mine mă deranjează profund faptul că există preoţi lacomi şi mândri şi avari şi plini de vicii, dar asta nu mă poate determina să generalizez că toţi sunt la fel sau că Biserica nu este bună pentru că acei preoţi sau ierarhi nu sunt. Dacă există doctori care cer şpagă,- deşi au salariu, fie el mic, au ales să facă asta şi ar trebui să respecte jurământul lui Hipocrat -, atunci eu ar trebui să neg orice instituţie spitalicească pentru că doctorii sunt şpăgari şi casapi, şi să trec cu vederea faptul că unii medici îşi pun viaţa în pericol încercând să o salveze pe a altora, precum cei care s-au prăbuşit cu avionul acela în munţii Apuseni!
Ar trebui dar să reneg şi instituţia învăţământului, pentru că şi împuţiţii de profesori (dintre care am făcut şi eu parte) cer şpagă şi bat copiii şi îi înjură şi vin beţi la şcoală, ar trebui sa generalizez şi aici şi să cer desfiinţarea şcolilor, chiar dacă există profesori care pe salarii mai mici decât ale medicilor se dedică cu trup şi suflet iluminării intelectuale şi morale ale elevilor şi mai mult chiar din banii lor investesc în viitorul tinerilor, în timp ce sunt scuipaţi şi bătuţi şi sunt bătaia de joc a elevilor, aceiaşi elevi pe care vor să îi ajute, pentru că au mâinile legate şi nu pot face nimic ca să îi disciplineze, pentru că elevii au drepturi şi profeosrii nu, pentru că puşcăriaşii trebuie întreţinuţi în condiţii umane în penitenciare, în timp ce copiii din unele zone vin cu drag la şcoli dărăpănate unde ninge pe ei.
Ar trebui poate sa desfiinţăm şi justiţia, şi poliţia şi alte instituţii. Să rămână numai O.N.G.-urile care apără drepturile celor ce vor distrugerea identităţii poporului român.
Să desfiinţăm cât mai repede bisericile popilor ălora împuţiţi care trăiesc ca căpuşile pe spinarea credulilor nu? Ce simplu e să dai din gură fără să fi citit vreo carte, cu facebook-ul in nas non-stop.
Dacă voi consideraţi, chipurile pe bună dreptate că celelalte instituţii, fie ele putrede, îşi au rolul lor în societate, pe când Biserica este o invenţie ca să stăpânească proştii şi să le vândă iluzii, atunci vă înşelaţi. Eu nu am fost credincios din naştere şi nu m-a prostit nimeni. Am citit cărţi, destule legate şi de reâncarnare şi de OZN-uri şi toate porcăriile, şi la urmă adevărul a ieşit la iveală, ca uleiul la suprafaţa apei. Asa a bnevoit Dumnezeu, "prietenul meu imaginar" - cel care omoară copii nevinovaţi în accepţiunea unora - , să mă salveze pe mine din negura neştiinţei şi a ignoranţei şi să aleg cărţile părintelui Cleopa in locul celor legate de Yoga lui Bivolaru.
Cine sunteţi voi ca sa pretindeţi că puteţi cuprinde cu judecata omeneasca judecata divină?
Vă permiteţi să aruncaţi cu prea multă uşurinţă şi atât venin în Biserica Ortodoxă şi nu numai. Ba încă vă ascundeţi în dosu paravanului ştiinţei şi a progresului tehnologic.
Einstein, care a fost un geniu, nu a fost ateu şi a fost de mii de ori mai inteligent şi mai înţelept decât voi. Sunt destui oameni de ştiinţă care cred în Dumnezeu. Dacă sunt mai mulţi atei în ştiinţă asta nu demonstrează că Dumnezeu nu există. Asta nu se poate demonstra, după cum nu se poate demonstra nici că ar exista. Faptul ca există sau nu depinde de fiecare în ce direcţie are orientate antenele percepţiei sale. Cei atei au urmat calea lui Darwin, care i-a indus in rătăcire. Iar un lucru este cert, că Dumezeu nu este măsurabil, ca să poată fi demonstrat. Biserica şi Dumnezeu nu este împotriva ştiinţei, dar văd că aşa-zişii apărători ai ştiinţei sunt împotriva Bisericii şi a lui Dumnezeu. Faceţi afirmaţii cum că oamenii religioşi sunt nişte ignoranţi şi inculţi.
Dar ignoranţii sunteţi voi, care vă limitaţi la lucruri care pot fi măsurate, atinse, pipăite, sensibile. Pentru voi, cei care vă asemănaţi cu animalele, doar că sunteţi mai avansaţi, pentru că aţi evoluat dintr-o maimuţă norocoasă, tot Universul nu este decât rezultatul hazardului, al unui nesfârşit lanţ de accidente.
Omul, în percepţia voastră, se reduce la un maimuţoi căţărat pe un zgârie-nori, precum Godzilla, devenit el însuşi propriul Dumnezeu, dar nefiind (încă) în stare să creeze o bacterie, nici măcar moartă.
Dacă nu credeţi în nici un dumnezeu, aveţi dreptul, dar nu mai împroşcaţi cu noroi pe cei care au o percepţie diferită de a voastră, adică mai bine zis au ochii sufletului deschişi.
Să nu confundăm libertatea religiilor cu libertatea de a distruge omul si de a-l aduce la stadiul de animal raţional.
Libertatea este cea mai de temut armă pe care omul o poate folosi împotriva lui însuşi şi a semenilor şi a lumii înrtregi. Prin această libertate prost înţeleasă, care ia chipul democraţiei contemporane, se distruge lumea aceasta şi fiinţa umană pe toate planurile. Libertatea este ce ne diferenţiază de animale, penru că putem alege între viaţă şi moarte. Dacă voi alegeţi moartea, vă respect libertatea, dar când libertatea voastră pune în pericol libertatea mea şi a copiilor mei, atunci libertatea mea cere să mă apăr de cei care mă atacă. Libertatea mea îmi îngăduie să atac şi eu, dar nu o fac, pentru că libertatea mea este îngrădită de dragostea creştină, care nu îmi dă voie să atac, dar îmi permite să mă apăr. Unii nici să se apere nu vor. Ei şi-au abandonat libertatea şi au ales sa fie robii dragostei, care le
deshide poarta către libertatea spirituală, adevărata libertate, o libertate pe care nu o poate înlănţui nimeni, nici un stăpânitor şi puternic al lumii, care poate pune lanţuri la mâini şi la picioare nu poate pune lanţ inimii şi sufletului. Au încercat comuniştii la Piteşti şi nu au reuşit. Iar acei martiri sunt numiţi cu neruşinare legionari şi nazişti.
Păcat că există atâţia oameni inteligenţi, dar lipsiţi de înţelepciune pe lumea asta.
Am citit undeva răspunsul la întrebarea adresată de fariseii lumii moderne (Dacă Dumnezeu este atotputernic, poate El să creeze ceva atât de greu încât nici chiar El sa nu poată ridica?)
Răspunsul este: Da, poate, (doar nu o sa cadem in capcana fariseilor), iar acel ceva atât de greu est prostia celor ce pun aşa întrebări, aşa de enormă este încât nici chiar El nu poate să o clintească din loc. Dumnezeu se declară neputincios pentru ca să nu distrugă noua Sodomă, care a devenit lumea, de dragul celor puţini.
Johnatan Swift afirma ceva de genul "Omul este cea mai abjectă creatură care a colcăit vreodată pe faţa pământului", atunci şi tu, cel care scrii aici eşti o creatură la fel de abjectă. Acelaşi om, creatură abjectă este şi cea mai sublimă creatură de pe faţa pământului. tot omul este cel care a creea minuni pe faţa pămîntului, opere de artă, capodopere muzicale, tot omuul este cel care a dat dovadă de jertfă în a ajuta un copil sa nu moară de foame
Omul este o creatură cu două feţe, nu în sensul popular, de făţărnicie, este o fiinţă duală, jumătate în pământ şi jumătate în cer. Din păcate mai mulţi sunt sub pământ cu totul şi prea puţin se înalţă. Dar de aceea suntem liberi, sclavii propriei noastre libertăţi. Liberi sunt cei care au dobândit prin călcarea propriei voinţe spre rău să se lepede de pământ şi să trăiască în cer încă pe pământ fiind, acei oameni sunt cei pe care noi îi numim sfinţi. Ei sunt cei cărora le pupăm oasele, aşa cum zic unii. În timp ce oasele acelora vor puţi a hoit, oasele sfinţilor capătă proprietăţi neobişnuite, dovadă a lepădării de cele degradabile şi stricăcioase. Ei sun adevăraţii reprezentanţi ai rasei umane, urmaşi vrednici ai lui Adam, ei sunt de partea lui Abel, nu a lui Cain. Binele şi răul stau sălăşluite în noi şi numai de noi depinde cui dăm frâu liber.
Aşadar îmi permit să refuz a mă încadra în rasa voastră umană, a celor care denigrând Omul, se denigrează fără să îşi dea seama, pe ei înşişi şi cu toată intenţia pe Cel care a creat rasa umană.
Orice comentariu este binevenit, daca respectă regulile bunului simţ. Vă rog să mă corectaţi dacă am greşit. Nu pretind că aş fi deţinătorul adevărului absolut. "Nu eu grăiesc adevărul, ci adevărul grăieşte prin mine" (pentru cei care m-au auzit rostind această propoziţie, ca o glumă luată în serios) -este afirmaţia care mă transformă brusc într-un prooroc aservit forţelor adevărului universal. Desigur că nu am nicidecum astfel de pretenţii, este doar un fel de glumă care vine să sublinieze faptul că nu mi-aş îngădui să las o minciună să fie exprimată public prin gura mea atunci când vine vorba de adevăruri universal acceptate (sau după caz,contestate)
Fie-mi dar iertată eventuala stângăcie stilistică a acestei prime tentative de a scrie impresiile personale.De asemenea nici nu mi-am îngăduit timpul cuvenit pentru a împodobi aceasta pagină şi de a o face mai estetică, dar ceea ce este esenţial este conţinuul, nu forma. Cu timpul voi face eforturi să îmi rafinez stilul, pentru a evita conţinutul redundant şi a fi cât mai la subiect.
joi, 29 septembrie 2011
instead of a beginning
And remember, "this is the first day from the rest of your life..."
Have no hopes and dreams when it comes to me, have no expectations from me and I will never fail you.
I'm on a quest to hunt down some sort of an elusive creature, a time-sucking vampire, lurking in the shadows formed by the twisted perceptions the dark side of life and drilling holes in your personal hourglasses (and perhaps forging some pseudocogs is some people's timepieces)
I have to wait for the time to catch up with me and I will be able to catch up with myself, with my self
Have no hopes and dreams when it comes to me, have no expectations from me and I will never fail you.
I'm on a quest to hunt down some sort of an elusive creature, a time-sucking vampire, lurking in the shadows formed by the twisted perceptions the dark side of life and drilling holes in your personal hourglasses (and perhaps forging some pseudocogs is some people's timepieces)
I have to wait for the time to catch up with me and I will be able to catch up with myself, with my self
Abonați-vă la:
Postări (Atom)